Category: cărți

pe scurt: DA! o poveste inedită, superbă, care o să te facă să râzi, să plangi, să-ți reconsideri viața (pe bune!) și să o apreciezi mai mult. O recomand tuturor iubitorilor de cărți (doar iubitorilor de cărți însă, pentru că este o caramidă de 900+ pagini, pe care sunt convinsă nu toată lumea are răbdarea și ambiția să le citească). Deși are atât de multe pagini și descrie o poveste lungă, când o să vă apropiați de final veți simți cu siguranță NEVOIA de a petrece mai mult timp cu personajele și, dacă sunteți ca mine, o să vreți să vă compărați volumul 2 imediat cum terminați cartea asta ( face parte dintr-o serie cu 3 volume).

POVESTIOARĂ (FĂRĂ SPOILERE)

Nu vreau să intru foarte mult în detalii și să povestesc ce se întâmplă mai exact în carte pentru că nu vreau să vă stric surprizele care vă așteaptă. Personajele noastre sunt Tatiana, Dașa( sora Tatianei), Alexander și *ugh si bleah* Dimitri. Ei sunt exponenți ai rusiei comuniste și sunt nevoiți să treacă prin haosul celui de-al doilea razboi mondial, mai precis când nemții au invadat rusia și au ținut sub asediu Leningrad// sau actualul Saint Petersburg. Of, simt că, oricum aș încerca eu să descriu această carte nu ar fi okay, pentru că i-aș lua din farmec și nu aș putea să redau cu exactitate cât de mult m-a impresionat si de ce, sau cât de bună este. Faza e că, Tatiana și Alexander sunt suflete pereche, oricât de clișeic ar suna asta și la început nu mi-a plăcut ideea, pentru că s-au văzut si BUUM, wow s-au îndrăgostit unul de altul ( și mă rog, au trebuit să treacă prin multe greutăți); nu mi-a plăcut pentru că nu pare foarte realist si e super romanticizat (ăsta e un cuvant oare?) și știu că mie nu o să mi se întâmple ceva ca asta vreodată, dar.. pe când povestea se derulează și veți avea parte să vedeți lucrurile prin care sunt nevoiți să le îndure și realitatea unei perioade in care Dumnezeu pare să lipsească o să vă atașați de personaje și lucrurile pe care le fac. Mi-a plăcut foarte mult pentru că, cel puțin Tatiana sau Taneșka (cum îi zic ei acolo în mama rusie) evoluează foarte mult si te face să îți dai seama impactul pe care vremurile grele le pot avea asupra oamenilor și supraviețuiesc cei puternici si realiști. Oameni care mergeau pe stradă si nu mai aveau forță și mureau pentru că nu era mâncare pe vremea asediului, li se dădeau 125 g de pâine (care uneori nici nu era comestibila) pe zi… cartea asta are multă moarte în ea și este foarte tristă.. dar merită si eu zic să îi dați o șansă 🙂 ( și o Doamne, Alexander…)

Opinii personale ( aici sunt spoilere, nu citiți)

O DOAMNE! Singura chestie oarecum negativă pe care o pot spune legat de cartea asta este că a fost prima pe care am citit-o pe vara asta și din cauza asta celelalte cărți nu o să-mi mai placă atât de mult PENTRU CĂ NU ÎL VOR AVEA PE ALEXANDER ÎN ELE. sunt okay.

Până pe la jumate sincer, nu m-a impresionat atât de tare povestea de dragoste, nici măcăr nu puteam să consider carte asta ca fiind o poveste de dragoste ci am citit-o mai mult pentru ororile pentrecute în iarna din 1941 care m-au marcat sincer. Săraca Tatiana, din apartamentul mereu aglomerat și plin de oameni, unde nici măcar nu avea loc să doarmă, a rămas singură… OF.

Au fost cateva aspecte care nu mi-au plăcut, mai ales la început, ugh de exemplu toată situația aia cu Dașa și Dimitri era foarte enervantă și sincer nu mi se părea mare lucru că wow se plimba prin parc cu Alexander.. dar am încercat să ma gândesc că toate evenimentele astea sunt plasate undeva într-un trecut îndepărtat când era normal să spui că nu ești genul de fată care se plimbă în parc, pentru ca plimbatul în parc era ceva wow vulgar (??!). Probabil că dacă era în zilele noastre nu mai era așa mare tragedie, dar m-a enervat tare că Alexander stătea așa cu Dașa ugh.

Și încă o chestie care mi s-a părut ciudată a fost treaba cu Șura. E vreun fel de termen pentru daddy in limba rusă? Că nu știu, mie cel puțin mi s-a părut puțin ciudat că i-a zis hey spune-mi șura. Mă rog, next.

Înteleg de ce cartea asta este deseori criticată și cu siguranță am sesizat și eu chestii cu care nu am fost de acord în totalitate și chiar m-am forțat să nu îmi placă și până pe la pagina 600 o citeam așa ca să mai am și eu o carte citită pe anul asta. PÂNĂ CÂND S-A ÎNTAMPLAT LAZAREVO. LAZAREVO. O DOAMNE. chiar îmi ziceam în timp ce citeam ca ” eh e o poveste normala “, dar faptul că a venit după ea și a bătut atâta drum si cântecul din seara nunții lor (oh how we danced, the night we were wed… (și acum îmi vine să plâng când mă gândesc)) m-au emoționat atât de tare încât m-au adus într-un stadiu … plângeam și atunci mi-am zis.. la naiba, îmi place cartea asta.

FINALUL. ugh. citisem descrierea pentru volumul 2 așa că bănuiam că ceva tragic avea să se întample ca să îl facă pe Alexander să rămână acolo.. și sincer fază că Dimitri wow a ghicit planul lor dintr-o singură încercare a fost cam copilăresc si o greșeală a autoarei din punctul meu de vedere.. pentru că n-ai cum frate să-ți dai seama așa, mai ales un prost ca Dimitri… Dar oricum, în ciuda faptului că am simțit că asta o să se întample TOT M-A RUPT ȘI M-A TERMINAT. of. Nu știu ce aș fi făcut dacă această carte ar fi fost doar ea așa, de sine stătătoare… Alexander s-a sacrificat doar ca să o știe pe Tatiana în siguranță și să știe că va ajunge în America. Deja mi-am comandat volumul 2 și trebuie să ajungă peste 2 zile… vreau doar să știu ce s-a întamplat cu scumpul meu Șura (pardon, Alexander pfff) și să știu că totul o să fie okay și că se vor revedea. Cred că o să iau cartea a doua și nu o să o las jos până nu văd că Șura e okay.

FINAL

aici se încheie primul meu review, pe care l-am scris mai mult pentru mine, pentru că simt nevoia să împărtășesc sentimentele astea create de această carte -nu – operă de artă! ugh. Călărețul de aramă… superb! mai vreau.

Oh și încă ceva, spre final mi-am dat seama adevarata legătură dintre Călărețul de aramă(poezia scrisă de Puskin) și carte. Probabil că dacă aș fi citit poezia înainte mi-aș fi dat seama mai din timp de finalul cărții… pare atât de logic acum. M-a impresionat foarte tare faptul că s-a folosit de asta și că destinele personajelor s-au asemănat cu cele ale personajelor lui Puskin.

5/5 :).