Author: studyously

Posted in admitere

Câte ore înveți pe zi? (pentru admitere)

Posted on by studyously

hey!

Am o pagină de instagram prin intermediul căreia îmi împărtășesc aspectele academice ale vieții (fac poze la caiete) și de când am postat astă-vară că am intrat la facultatea de medicină generală, am primit de mai multe ori întrebarea “da câte ore a trebuit să înveți pe zi?” și cam de atunci am decis să vă delectez cu un articol pe blog în care să clarific cum a stat treaba pentru mine anul ăsta.

Așadaaar.. Câte ore învățam eu într-o zi pentru admitere?

pe scurt: nu știu. Depinde de zi. Au fost zile în care petreceam în fața biroului mai mult de 6 ore și am avut zile (chiar și prin iunie/iulie) în care doar deschideam puțin caiețelu, îmi dădeam seama că n-am chef și mă uitam pe netflix până adormeam.

Și eu la început mă gândeam câte ore ar trebui să învăț ca să fiu sigură că intru și că o să fie okay totul, mai ales că mergeam la meditații și profesoara vorbea de copiii din anii mai mari care luaseră note mari la admitere și zicea ceva de genul “au învățat copiii ăștia, da.. învățau, învățau.. ” și eu eram ceva gen “DA ZI DOAMNE CÂT EXACT ÎNVĂȚAU” pentru că e normal să vrei să ai o certitudine că ești pe drumul cel bun sau că vei reuși. Dar, din păcate.. certitudinea asta o puteți avea doar după ce vedeți nota; în schimb, ceea ce se poate dobândi pe parcurs este încrederea de sine! Cu cât învățați mai mult, cu atât se estompează din teama aia de eșec.

După ce am urmarit un videoclip de al Ana Bellei (vlogăriță de la medicină) în care spunea că nu contează orele pe care le petreci studiind, ci cantitatea de informații pe care o asimilezi am decis că așa o să am și eu de gând să procedez. Astfel că, atunci când mă trezeam de dimineată nu mă gândeam “astăzi învăț 2 ore la chimie”, ci mai degrabă “astăzi fac 2 teste de admitere la chimie” (oricât de mult ar dura ele). Deci puteam să petrec o oră făcând testele astea sau 20 de minute, în funcție de cum îmi era norocul și cât de mare era gradul de dificultate sau cât de mult chef aveam.

Ca să aveți o imagine mai amplă asupra parcursului meu o să vă las niște poze din agendă pentru că eu îmi propuneam să fac un set de teme și lecții într-o zi, nu să stau un număr de ore la birou. În luna de dinainte de bac, care mie mi se pare una din cele mai imporante programul meu arăta ceva de genul:

-recapitulare o lecție la biologie (eu le scream iar, că așa îmi intră mai bine în cap)

-recapitulare o lecție la chimie

-eventual un test de bio/chimie

-o variantă de bac la mate

-citit un eseu la română.

sarcini pe care le făceam într-o zi
(o pagină de asta cuprinde 2 zile, unde am pus steluțele alea înseamnă că a trecut o zi)
undeva prin iunie 2019

Am auzit multe persoane care se plângeau din cauza faptului că nu aveau timp și spuneau lucruri cum că de abia ai timp să dormi și să mănânci și să te speli pentru că sunt atâtea de făcut și vreau să spun că nu e adevărat. Eu anul ăsta nu am stat trează niciodată până târziu ca să învăt și nu recomand nimănui să facă asta. Mă opream din învățat când devenea târziu și am reușit să intru la fără taxă. Atâta timp când ai un program bine pus la punct nu se pune problema nopților nedormite din cauza studiului.

Un alt lucru pe care vreau să vi-l zic odată cu asta ^^ este că dacă în vreo zi faceți o listă cu lucruri pe care vreți să le terminați și devine târziu și lista încă nu e bifată toată .. asta e! A doua zi începeți cu lucrurile care vă rămăseseră restante pentru că e mai important să fiți odihnit și uneori puteți aprecia greșit numărul de lucruri pe care le puteți face într-o zi ( de dimineață pare că aveți toată ziua liberă pentru învățaț dar vă ia mama la piață la ora 2 și vă întoarceți seara la 8 că au deschis ăștia un magazin nou). Sunt zile în care e mai bine să te relaxezi și să te bucuri de timpul cu familia/prietenii/singul pe netflix.

De curiozitate, eu în luna mai mi-am făcut o agendă în care am vrut să văd exact cum îmi petrec timpul și dacă sunt mulțumită de “orele” pe care le aloc învățatului.

Deși drăguță, e cam inutilă din punctul meu de vedere, deoarece cantitatea de informație pe care am asimilat-o poate diferi de la oră la oră, deci nu pot să îmi dau seama exact cât am învățat din asta.

Concluzii

E mult de învățat pentru medicină și diferă de la o om la om cât timp o poți face într-o zi. Sunt elevi care au nevoie să scrie de 3 ori o lecție până o înteleg și unii care pot citi un capitol în 5 minute și să îl rețină întreaga viață. Așa că, din punctul meu de vedere, cea mai bună metodă de a vă autoevalua este să vă gândiți la cantitatea de materie pe care ați parcurs-o și la cât de bine o stăpâniți.

La examen nu o să vă întrebe nimeni câte ore ați stat să întelegeți un anumit capitol, ci doar dacă l-ați priceput.

sper că articolul acesta a venit în ajutorul cuiva ♥

Posted in liceu, organizare

Cum m-am organizat eu în clasa a 12-a

Posted on by studyously

hey!

Mai e puțin și începe școala, și știu că mulți dintre voi urmează să treceți prin ce am trecut și eu anul trecut: clasa a 12-a (ewww). E nasol și pare înfricoșător și e stresant și uneori pare că timpul nu e destul. Trebuie să te concentrezi pe bac, notele de la clasă, admitere ++ probe sportive sau psihologice; sunt multe de făcut, dar *urmează un clișeu* nu e imposibil!

Pentru mine, cel mai important pas în toate astea a fost organizarea. Am auzit undeva prin clasa a 10-a că dacă nu ești bine organizat și dacă nu ai prioritățile bine puse la punct nu ai nicio șansă să reușești să intri la medicină (eu dat vara aceasta la medicină generală). Așa că mi-am însușit chestia asta și am decis să îmi pun prioritățile în ordine și să reușesc.

Acum, nu spun că dacă nu îți faci neaaparat o agendă sau un planner clar nu iei bacul. Sigur sunt copii care au reușit să învețe totul în câteva săptămâni și să se și distreze la maxim și apoi să fie mulțumiți de rezultatele lor, dar eu considerat că dacă mă obișnuiesc să îmi aranjez timpul o să mă simt mai sigură pe mine și probabil că această abilitate îmi va fi necesară și pe viitor. Plus, uneori chiar poate fi relaxant să stai să măzgălești în agendă și să o faci să arate cât de cât drăgut (sau sunt eu singura ciudată de aici?)

În fine, gata cu introducerea. O să vă spun exact cum mi-am organizat eu socotelile și care au fost prioritățile mele + câteva pozici din mijlocul acțiunii.

Cunoaște-ți obiectivele

În primul rând, e necesar să știți ce vreți să faceți. La începutul anului trecut știam că vreau să mă pregătesc să dau la medicină la București, iar dacă nu mă simțeam în stare aveam să dau la Constanța și știam că aveam de dat bacul la română, matematică și chimie. Astea au fost obiectivele mele: să intru la o medicină și să iau și eu cât de cât o notă okay la bac. Astea fiind spuse, de fiecare dată când îmi făceam o listă cu lucruri de făcut pe primul lor era mereu ceva legat de admitere (de repetat o lecție la bio sau la chimie), pe locul 2 erau lucrurile legate de bacul la română sau la mate, iar pe ultimul loc erau chestiile legate de materia de la clasa (și uneori locul asta nici nu mai exista.. —așa e, profa de istorie, nu mi-a păsat de testul tău din semestrul 1!)

Așa căă… eu m-am axat strict pe admitere(+puțintel de bac în luna iunie). Anul ăsta nu m-au interesat notele de la clasă. Nu e necesar să faceți ca mine, doar că eu personal am considerat că deja pierd o grămadă de timp și energie pe pregătirea în vederea intrării la facultate, și am decis că nu e sfârșitu lumii dacă îmi pune aia de franceză un 6. Asta e, până la urma, la facultatea unde am dat (și de fapt, la majoritatea facultăților) nu contează absolut deloc notele de la clasă. Dar dacă voi vreți undeva unde se ține cont de cât îți pune madame professeur atunci cu siguranță prioritățile voastre o să difere de ale mele! Am avut colegi care s-au pierdut în detalii, se axau pe notele de la clasă când ele nu valorau și nu mai aveau apoi energie pentru meditații. Nu faceți asta. Când începeți să învățați începeți mereu cu ce e mai important, ca să vă consumați energia pe lucrul care vă trebuie cel mai mult!

Eu am decis ca la începutul fiecărei luni să îmi scriu oarecum o listuță cu obiective mari pe care voiam să le fac pe parcursul lunii acelea, iar la sfârșitul ei aveam să văd dacă am făcut vreun progres. Spre exemplu, în luna aprilie mi-am propus să rescriu lecțiile de la sistemul endocrin, osos și muscular (în poza apar mai multe pentru că mai aveam puțin de scris la celalalte și îmi place să pun cât mai multe lucruri, ca să pare că scriu mai multe oopsie) și să ajung la exercițiul 750 din culegerea de chimie.

Mi-am lipit lista în vârful biroului ca să mă pot uita la ea de fiecare dată când stau acolo și să îmi amintesc care îmi sunt obiectivele pentru luna aceea. E foarte important aveți cam mereu în minte ceea ce vă propuneți să faceți.

Liste și iar liste

Ugh. Da, sună enervant și pare ceva super tocilăresc, dar pe mine m-au ajutat enorm listele anul acesta și le vă recomand tuturor să vă ajutați de ele pe cât de mult posibil! Am descoperit că.. dacă nu am exact un plan, niște lucruri pe care vreau să le fac în ziua respectivă mă simt pierdută.

Pare că sunt prea multe teme de făcut, și trebuie să le împarți în teme din ce în ce mai mărunte, care sunt ușor de terminat. Nu poți să îți faci o listă și să scrii: *învață cartea de bio* pentru că o să pare prea mult și o să fi descurajat pentru că durează o veșnicie până poți face asta. Eu mi-am planificat totul în lucruri din ce în ce mai mici. Spre exemplu, în septembrie îmi scriu pe o foaie ok, luna asta termin sistemul nervos și analizatorii. Apoi, în prima sâptămână din septembrie îmi scriu că învăț neuronul, măduva spinării și nervii spinali; în prima zi din septembrie îmi scriu pe lista că scriu jumatate din lecția de la neuron. Puțin câte puțin în fiecare zi se construiește împlinirea visul, sau mă rog, obiectivului.

planul meu de recapitulare pentru simularea de la medicină

Sincer, pentru mine.. listele zilnice nu au funcționat. Adică nu mi-am făcut un plan în fiecare zi pentru că am avut zile (și nu puține) în care nu aveam chef să fac nimic și stăteam doar și mă uitam pe Netflix.

Eu prefer listele săptămânale. În fiecare săptămână, sămbătă seara sau duminică sau uneori chiar luni îmi scriam în agendă ce planuri am pentru săptămâna urmatoare cu privire la teme. Întâi treceam temele de la meditații (la bio și chimie), apoi ce mai simțeam eu nevoia că trebuie să fac ( de cele mai multe ore muncă în plus la bio și la chimie) și apoi … eventual … uneori .. temele pentru la clasă.

example de listă săptămânala (chestiile încercuite cu albastru sunt terminate după săptămâna respectivă, deci nu va speriați că n-am făcut chiar toate astea în 7 zile)

Daa.. se poate și pe zile, dar mie sincer mi se părea mai obositor. De obicei îmi scriam așa pe agendă pe doua pagini ce voiam să fac și o lăsam mereu deschisă și după ce terminam ceva mergeam și bifam și vedeam cam ce mai am de făcut.

pe zile

Nu e neaapărat să faceți toate astea pe un caiet, acum există notițe pe telefon și cel puțin pe iphone știu că ai opțiunea să poți bifa ceva după ce îl termini. Plus există multe aplicații de genul ăsta, unde puteți adauga cât de multe lucruri de făcut vreți.

Concluzii

-gândiți-vă bine ce vreți să faceți si prioritizați materiile care au legătura cu cariera pe care vreți să o urmați

-stabiliți niște obiective. Primul obiectiv este să intrați unde vă doriți. Ce e nevoie să faceți ca să reușiți?

-Lucrați puțin în fiecare zi pentru a ajunge să parcurgeți toate lecțiile necesare.

THE END

Cam asta a fost tot momentan. Sper că o să fie folositor măcar pentru o persoană! Îmi pare rău dacă ceva din ce am zis nu a avut sens sau dacă am repetat cuvântul lucrurile de prea multe ori. multumesc că ați citit până aici, aștept sugestii cu ce ați mai vrea să vedeți pe blog la adresa mea de intagram @studyously! Până atunci, vacanță plăcuta în continuare tuturor!!!

Posted in cărți

Călărețul de aramă- book review

Posted on by studyously

pe scurt: DA! o poveste inedită, superbă, care o să te facă să râzi, să plangi, să-ți reconsideri viața (pe bune!) și să o apreciezi mai mult. O recomand tuturor iubitorilor de cărți (doar iubitorilor de cărți însă, pentru că este o caramidă de 900+ pagini, pe care sunt convinsă nu toată lumea are răbdarea și ambiția să le citească). Deși are atât de multe pagini și descrie o poveste lungă, când o să vă apropiați de final veți simți cu siguranță NEVOIA de a petrece mai mult timp cu personajele și, dacă sunteți ca mine, o să vreți să vă compărați volumul 2 imediat cum terminați cartea asta ( face parte dintr-o serie cu 3 volume).

POVESTIOARĂ (FĂRĂ SPOILERE)

Nu vreau să intru foarte mult în detalii și să povestesc ce se întâmplă mai exact în carte pentru că nu vreau să vă stric surprizele care vă așteaptă. Personajele noastre sunt Tatiana, Dașa( sora Tatianei), Alexander și *ugh si bleah* Dimitri. Ei sunt exponenți ai rusiei comuniste și sunt nevoiți să treacă prin haosul celui de-al doilea razboi mondial, mai precis când nemții au invadat rusia și au ținut sub asediu Leningrad// sau actualul Saint Petersburg. Of, simt că, oricum aș încerca eu să descriu această carte nu ar fi okay, pentru că i-aș lua din farmec și nu aș putea să redau cu exactitate cât de mult m-a impresionat si de ce, sau cât de bună este. Faza e că, Tatiana și Alexander sunt suflete pereche, oricât de clișeic ar suna asta și la început nu mi-a plăcut ideea, pentru că s-au văzut si BUUM, wow s-au îndrăgostit unul de altul ( și mă rog, au trebuit să treacă prin multe greutăți); nu mi-a plăcut pentru că nu pare foarte realist si e super romanticizat (ăsta e un cuvant oare?) și știu că mie nu o să mi se întâmple ceva ca asta vreodată, dar.. pe când povestea se derulează și veți avea parte să vedeți lucrurile prin care sunt nevoiți să le îndure și realitatea unei perioade in care Dumnezeu pare să lipsească o să vă atașați de personaje și lucrurile pe care le fac. Mi-a plăcut foarte mult pentru că, cel puțin Tatiana sau Taneșka (cum îi zic ei acolo în mama rusie) evoluează foarte mult si te face să îți dai seama impactul pe care vremurile grele le pot avea asupra oamenilor și supraviețuiesc cei puternici si realiști. Oameni care mergeau pe stradă si nu mai aveau forță și mureau pentru că nu era mâncare pe vremea asediului, li se dădeau 125 g de pâine (care uneori nici nu era comestibila) pe zi… cartea asta are multă moarte în ea și este foarte tristă.. dar merită si eu zic să îi dați o șansă 🙂 ( și o Doamne, Alexander…)

Opinii personale ( aici sunt spoilere, nu citiți)

O DOAMNE! Singura chestie oarecum negativă pe care o pot spune legat de cartea asta este că a fost prima pe care am citit-o pe vara asta și din cauza asta celelalte cărți nu o să-mi mai placă atât de mult PENTRU CĂ NU ÎL VOR AVEA PE ALEXANDER ÎN ELE. sunt okay.

Până pe la jumate sincer, nu m-a impresionat atât de tare povestea de dragoste, nici măcăr nu puteam să consider carte asta ca fiind o poveste de dragoste ci am citit-o mai mult pentru ororile pentrecute în iarna din 1941 care m-au marcat sincer. Săraca Tatiana, din apartamentul mereu aglomerat și plin de oameni, unde nici măcar nu avea loc să doarmă, a rămas singură… OF.

Au fost cateva aspecte care nu mi-au plăcut, mai ales la început, ugh de exemplu toată situația aia cu Dașa și Dimitri era foarte enervantă și sincer nu mi se părea mare lucru că wow se plimba prin parc cu Alexander.. dar am încercat să ma gândesc că toate evenimentele astea sunt plasate undeva într-un trecut îndepărtat când era normal să spui că nu ești genul de fată care se plimbă în parc, pentru ca plimbatul în parc era ceva wow vulgar (??!). Probabil că dacă era în zilele noastre nu mai era așa mare tragedie, dar m-a enervat tare că Alexander stătea așa cu Dașa ugh.

Și încă o chestie care mi s-a părut ciudată a fost treaba cu Șura. E vreun fel de termen pentru daddy in limba rusă? Că nu știu, mie cel puțin mi s-a părut puțin ciudat că i-a zis hey spune-mi șura. Mă rog, next.

Înteleg de ce cartea asta este deseori criticată și cu siguranță am sesizat și eu chestii cu care nu am fost de acord în totalitate și chiar m-am forțat să nu îmi placă și până pe la pagina 600 o citeam așa ca să mai am și eu o carte citită pe anul asta. PÂNĂ CÂND S-A ÎNTAMPLAT LAZAREVO. LAZAREVO. O DOAMNE. chiar îmi ziceam în timp ce citeam ca ” eh e o poveste normala “, dar faptul că a venit după ea și a bătut atâta drum si cântecul din seara nunții lor (oh how we danced, the night we were wed… (și acum îmi vine să plâng când mă gândesc)) m-au emoționat atât de tare încât m-au adus într-un stadiu … plângeam și atunci mi-am zis.. la naiba, îmi place cartea asta.

FINALUL. ugh. citisem descrierea pentru volumul 2 așa că bănuiam că ceva tragic avea să se întample ca să îl facă pe Alexander să rămână acolo.. și sincer fază că Dimitri wow a ghicit planul lor dintr-o singură încercare a fost cam copilăresc si o greșeală a autoarei din punctul meu de vedere.. pentru că n-ai cum frate să-ți dai seama așa, mai ales un prost ca Dimitri… Dar oricum, în ciuda faptului că am simțit că asta o să se întample TOT M-A RUPT ȘI M-A TERMINAT. of. Nu știu ce aș fi făcut dacă această carte ar fi fost doar ea așa, de sine stătătoare… Alexander s-a sacrificat doar ca să o știe pe Tatiana în siguranță și să știe că va ajunge în America. Deja mi-am comandat volumul 2 și trebuie să ajungă peste 2 zile… vreau doar să știu ce s-a întamplat cu scumpul meu Șura (pardon, Alexander pfff) și să știu că totul o să fie okay și că se vor revedea. Cred că o să iau cartea a doua și nu o să o las jos până nu văd că Șura e okay.

FINAL

aici se încheie primul meu review, pe care l-am scris mai mult pentru mine, pentru că simt nevoia să împărtășesc sentimentele astea create de această carte -nu – operă de artă! ugh. Călărețul de aramă… superb! mai vreau.

Oh și încă ceva, spre final mi-am dat seama adevarata legătură dintre Călărețul de aramă(poezia scrisă de Puskin) și carte. Probabil că dacă aș fi citit poezia înainte mi-aș fi dat seama mai din timp de finalul cărții… pare atât de logic acum. M-a impresionat foarte tare faptul că s-a folosit de asta și că destinele personajelor s-au asemănat cu cele ale personajelor lui Puskin.

5/5 :).

Posted in Fără categorie

prima mea postare

Posted on by studyously

hey, bună!

Aceasta este prima mea postare wow. Nu prea știu sigur ce fac, dar sper ca mă voi prinde eu la un moment dat.
De abia aștept sa postez lucruri aici despre învățat, admitere, călătorit.